Pneumonita de hipersensibilizare (PH), sau alveolita alergicå
extrinsecå, este o inflamaÆie imunologic induså a parenchimului
pulmonar, care afecteazå pereÆii alveolari çi cåile respiratorii
terminale, secundarå inhalårii repetate de pulberi organice
sau alÆi agenÆi de cåtre o gazdå susceptibilå. Spre deosebire
de multe alte afecÆiuni pulmonare infiltrative, cauza acestei
afecÆiuni interstiÆiale çi alveolare este cunoscutå. PrevalenÆa
PH este necunoscutå, dar variazå cu expunerea la mediu çi
cu antigenul implicat. PrevalenÆa „plåmânului de fermier“
la muncitorii de la fermele de lapte din Wisconsin a fost
raportatå ca 420 la 100.000. Diagnosticul PH necesitå o
„constelaÆie“ de criterii clinice, radiografice, fiziologice,
patologice çi imunologice, fiecare dintre ele fiind rar un element
patognomonic atunci când este luat singur, iar tratamentul
de elecÆie este înlåturarea, atunci când este posibil, agentului
cauzal.
ETIOLOGIE AgenÆii implicaÆi ca çi cauze de PH sunt
cei enumeraÆi în tabelul 253-1. Multe cazuri de PH întâlnite
la mai multe profesiuni presupun expunerea la agenÆi similari,
PARTEA A NOUA 1574 Bolile sistemului respirator
în mod particular actinomicetele termofile. Sursele cele
mai frecvente de antigene responsabile de boalå sunt fânul,
furajele, grânele, în special cele mucegåite, penele påsårilor
de caså, sistemele de încålzire, de aer condiÆionat, de umidifiere.
SubstanÆele chimice, ca izocianaÆii, pot, de asemenea,
produce PH.
PATOGENEZÅ Descoperirea faptului cå anticorpii precipitanÆi
împotriva extractelor de fân „mucegåit“ au putut fi
gåsiÆi la majoritatea pacienÆilor cu „plåmân de fermier“ a
dus la concluzia cå PH este o reacÆie mediatå de complexe
imune. Testele mai aprofundate fåcute asupra PH la oameni
çi animale au demonstrat existenÆa unei hipersensibilitåÆi celulare.
Cea mai precoce (acutå) reacÆie este caracterizatå de creçterea
leucocitelor polimorfonucleare în alveole çi în cåile respiratorii
mici. Aceastå leziune precoce este urmatå de un influx de
celule mononucleare în plåmân çi de formarea de granuloame,
care par så fie rezultatul unei reacÆii de hipersensibilitate
întârziatå (mediatå de celulele T) produså de inhalarea repetatå
a antigenului çi de materiale adjuvante-active.
Lavajul bronhoalveolar (capitolul 251) la pacienÆii cu PH
demonstreazå o creçtere marcatå a limfocitelor T în lichidul
de lavaj (ceea ce se mai întâlneçte çi la pacienÆii cu alte leziuni
granulomatoase pulmonare). PacienÆii cu expunere recentå
sau continuå la antigen mai pot avea un numår crescut de
leucocite polimorfonucleare în lichidul de lavaj. S-a gåsit,
de asemenea, un numår crescut de mastocite. La majoritatea
pacienÆilor examinaÆi în timpul convalescenÆei fazelor acute,
limfocitele T din lichidul de lavaj sunt predominant de tipul
CD8+. La pacienÆii cu expunere foarte recentå la antigen,
numårul celor de tip CD4+ poate creçte în lichidul de lavaj.
Constatåri asemånåtoare pot fi prezente la pacienÆii asimptomatici,
expuçi în mod similar la antigen. Aceste observaÆii
sugereazå cå în aceastå boalå celulele T imunoreglatorii çi
citokinele asociate au un rol activ în modularea formårii
granulomului.
ASPECT CLINIC Tabloul clinic este cel de pneumonitå
interstiÆialå, deçi variazå de la pacient la pacient çi depinde
de frecvenÆa çi intensitatea expunerii la antigenul responsabil
çi, probabil, çi de factori care Æin de gazdå. Forma de prezentare
poate fi acutå, subacutå sau cronicå. În forma acutå, simptomele
precum tusea, febra, guturaiul çi dispneea pot apårea între 6
çi 8 ore dupå expunerea la antigen çi de obicei dispar în câteva
zile, dacå nu se repetå expunerea. Forma subacutå, de obicei,
apare insidios, dupå o perioadå de såptåmâni în care predominå
tusea çi dispneea çi poate progresa spre cianozå çi dispnee
severå, ce necesitå spitalizarea. La anumiÆi pacienÆi poate persista
o formå subacutå de boalå dupå episodul iniÆial, în special
dacå expunerea la antigen continuå. La majoritatea pacienÆilor
cu forme acute sau subacute de PH, simptomele, semnele çi
celelalte manifeståri ale PH dispar în decurs de zile, såptåmâni
sau luni, dacå agentul cauzal nu mai este inhalat. Transformarea
spre o formå cronicå de boalå poate apårea la pacienÆii la
care expunerea la antigen continuå, dar frecvenÆa progresiunii
este nesigurå. Forma cronicå se poate prezenta ca o boalå
interstiÆialå treptat progresivå, care asociazå tuse çi dispnee
de efort, fårå manifeståri acute sau subacute în trecut. Un
astfel de debut lent apare frecvent dupå expunerea la doze
mici de antigen.
DIAGNOSTIC Dupå expunerea acutå la antigen, apar
frecvent neutrofilia çi limfopenia. Eozinofilia nu este caracteristicå.
Toate formele bolii pot fi asociate cu creçterea vitezei
de sedimentare a hematiilor, a proteinei C reactive, a factorului
reumatoid çi a imunoglobulinelor serice. Anticorpii antinucleari
sunt prezenÆi destul de rar.
Examinarea pentru precipitinele serice împotriva antigenelor
suspectate, ca cele enumerate în tabelul 253-1, este o parte
importantå a demersului diagnostic çi trebuie fåcutå la orice
pacient cu boalå interstiÆialå pulmonarå, mai ales dacå existå
istoric de expunere sugestivå în trecut. Odatå puse în evidenÆå,
precipitinele indicå o expunere la agentul cauzal, suficientå
ca så genereze un råspuns imunologic. Diagnosticul PH nu
se pune numai pe prezenÆa precipitinelor, pentru cå ele se
întâlnesc în serul pacienÆilor expuçi la antigen, care nu manifestå
alte semne de PH. Rezultatele fals negative pot apårea din
cauza antigenelor de slabå calitate sau din cauza alegerii unui
antigen inadecvat. ExtracÆia antigenelor din mediul pacientului
poate fi utilå uneori.
În PH nu apar modificåri specifice sau deosebite pe radiografia
toracicå. Aceasta poate fi normalå, chiar la pacienÆii
simptomatici. Faze acute sau subacute se pot asocia cu infiltrate
relativ prost delimitate, difuze sau în pete sau cu infiltrate
nodulare discrete. În faza cronicå, radiografia toracicå aratå
de obicei un infiltrat reticulo-nodular difuz. Aspectul de fagure
de miere poate apårea în final, pe måsurå ce boala evolueazå.
Modificårile prezente destul de rar în PH sunt revårsatele
sau îngroçårile pleurale çi adenopatia hilarå. Tomografia
computerizatå toracicå de înaltå rezoluÆie (HRCT) poate decela
o întreagå gamå de modificåri caracteristice, incluzând (1)
afectarea pulmonarå globalå, cu creçterea densitåÆii pulmonare,
(2) bombarea pereÆilor bronhiilor medii, (3) opacifierea parcelarå
a spaÆiului aerian cu aspect reticular çi nodular, proeminând
în câmpurile pulmonare medii çi (4) absenÆa adenopatiei hilare.
Nu s-au descris încå modificåri TC patognomonice în PH.
Studiul funcÆiei pulmonare în toate formele de PH denotå
un aspect restrictiv, cu reducerea volumelor pulmonare, reducerea
capacitåÆii de difuzie, scåderea complianÆei çi cu hipoxemie
induså de efort. Se poate întâlni hipoxemia de repaus. Anomaliile
funcÆionale se pot agrava treptat sau pot apårea brusc, dupå
expunerea acutå sau subacutå la antigen.
Lavajul bronhoalveolar este folosit în anumite centre pentru
completarea diagnosticului, iar modificårile caracteristice ale
lichidului de lavaj sunt descrise mai sus.
Biopsia pulmonarå poate fi indicatå la pacienÆii care nu
întrunesc suficiente criterii pentru a susÆine diagnosticul. De
obicei, biopsia de primå intenÆie este transbronçicå. La anumiÆi
pacienÆi, este necesarå biopsia pe plåmân deschis, care poate
aduce mai mult material biopsic pentru studiul anatomopatologic
decât biopsia transbronçicå. Deçi rezultatul histopatologic
este specific, nu este totuçi patognomonic pentru PH. Când
biopsia se face în faza acutå a bolii, aceasta este dominatå
de infiltratul interstiÆial alveolar compus din plasmocite, limfocite
çi uneori eozinofile çi neutrofile, însoÆind de obicei granuloamele.
Fibroza interstiÆialå poate fi prezentå, dar de cele mai multe
ori este puÆin importantå în fazele iniÆiale ale bolii. În aproape
jumåtate din cazuri, se întâlnesc grade variate de bronçiolitå,
în timp ce vasculita nu este o tråsåturå a bolii. Triada bronçiolitå
mononuclearå, infiltrat interstiÆial cu limfocite, plasmocite
çi granuloamele non-necrozante unice sau împråçtiate în
parenchim, fårå interesarea pereÆilor vasculari, este sugestivå,
dar nu specificå pentru PH.
Lipsa unor antigene standard, non-iritante çi a unor protocoale
face ca testele cutanate çi testele inhalatorii de provocare
så fie utile numai în scopuri de cercetare. În mod similar,
testele in vitro de hipersensibilizare (întârziatå) de tip celular
nu s-a dovedit cå se coreleazå cu clinica PH çi nu îçi gåsesc
locul în algoritmul diagnostic de rutinå.
În esenÆå, diagnosticul, în majoritatea cazurilor, se pune
pe (1) anamneza pozitivå, examenul fizic, testele pulmonare
funcÆionale çi radiografia toracicå (2) expunerea la un antigen
cunoscut çi (3) identificarea unor anticorpi împotriva antigenului
respectiv. În anumite circumstanÆe, lavajul bronhoalveolar
çi/sau biopsia pulmonarå pot fi necesare. Testele de provocare
nu sunt indicate, fiind un subiect de cercetare.
DIAGNOSTIC DIFERENæIAL PH cronicå uneori poate
fi greu de deosebit de o serie de alte afecÆiuni pulmonare
interstiÆiale, precum fibroza pulmonarå idiopaticå, sarcoidoza,
boala pulmonarå interstiÆialå asociatå cu o boalå vascularå
1575 CAPITOLUL 253
Pneumonite de hipersensibilizare çi pneumonii eozinofilice de colagen çi bolile pulmonare induse medicamentos. Anamneza
negativå pentru folosirea unui anumit medicament çi lipsa afectårii
sistemice, de obicei, exclud prezenÆa bolii pulmonare induse
medicamentos sau a bolilor de colagen. Lavajul bronhoalveolar
aratå de obicei predominenÆa neutrofilelor în fibroza pulmonarå
idiopaticå çi a limfocitelor T CD4+ în sarcoidozå. Diagnosticul
sarcoidozei mai este susÆinut de interesarea ganglionilor limfatici
hilari sau paratraheali sau de afectarea plurivisceralå. La anumiÆi
pacienÆi, biopsia pulmonarå ar putea fi necesarå pentru diferenÆierea
PH cronicå de alte afecÆiuni interstiÆiale.
Bolile pulmonare asociate cu PH acutå sau subacutå pot
mima, din punct de vedere clinic, alte boli cu simptomatologie
sistemicå çi care asociazå infiltrate interstiÆiale recurente, incluzând
aspergiloza bronhopulmonarå alergicå çi alte pneumonii cu
eozinofile. Pneumonia cu eozinofile se asociazå de obicei cu
astmul çi este recunoscutå prin eozinofilia perifericå; nici una
din aceste tråsåturi nu se întâlneçte la PH. Aspergiloza alergicå
bronhopulmonarå este cel mai comun exemplu de micozå
bronhopulmonarå alergicå çi este uneori confundatå cu PH,
din cauza prezenÆei anticorpilor precipitanÆi pentru Aspegillus
fumigatus. Aceasta este o afecÆiune mai degrabå obstructivå
decât restrictivå çi oricum se asociazå cu astmul alergic (atopic).
Termenul de sindromul toxic la pulberile organice a fost
întrebuinÆat pentru o situaÆie mai frecventå decât PH, consideratå
în mod eronat ca fiind PH, de obicei apårând dupå expunerea
masivå la pulberi organice, çi se caracterizeazå prin febrå
tranzitorie çi dureri musculare, cu sau fårå simptome respiratorii.
Precipitinele serice sunt absente, iar radiografia toracicå este
de obicei normalå. Studiile au aråtat cå la baza sindromului
toxic la pulberile organice nu stau fenomenele imunologice,
ci ar fi mai degrabå implicatå o endotoxinå.
Expunerea masivå la mucegaiuri de furaje poate determina
un sindrom denumit micotoxicoza pulmonarå sau plåmânul
atipic de fermier, cu febrå, frison çi tuse, cu prezenÆa infiltratelor
pulmonare la câteva ore dupå expunere. Nu este necesarå o
expunere anterioarå cu sensibilizarea organismului la Aspergillus,
agentul cauzal suspectat, çi oricum anticorpii împotriva
extractelor de Aspergillus sunt absenÆi.
SituaÆii de urgenÆå Cel mai eficace tratament al episoadelor acute de astm este administrarea de beta2 agoniçti sub formå de aerosoli. Aceste medicamente produc încetarea crizei de 3-4 ori mai eficient decât aminofilina intravenoaså. În urgenÆe pot fi administrate la fiecare 20 de minute 3 doze cu un nebulizator. Ulterior, frecvenÆa poate fi reduså la fiecare 2 ore, pânå când criza se remite. Se poate adåuga aminofilinå dupå prima orå, în încercarea de a accelera atenuarea crizei. Studii recente realizate pe loturi mari de pacienÆi aratå cå beta2 agoniçtii rezolvå criza singuri la aproximativ douå treimi din pacienÆi çi cå alte 5-10 procente beneficiazå de pe urma administrårii concomitente a metilxantinelor cu un simpatomimetic. CeilalÆi pacienÆi au un råspuns acut slab la toate formele de tratament. Episoadele acute de astm bronçic reprezintå una dintre cele mai comune urgenÆe respiratorii întâlnite în practica medicalå çi este important ca medicul så recunoascå episoadele de o...
Comentarii
Trimiteți un comentariu