AGENTII CHIMICI TOXICI

 Expunerea la agenÆii chimici care afecteazå plåmânul se face prin intermediul gazelor çi al vaporilor. Accidentul foarte frecvent se produce atunci când victima råmâne blocatå într-un spaÆiu închis, unde agenÆii chimici s-au acumulat în doze toxice. Pe lîngå efectele toxice specifice ale agentului chimic, victima se va afla în anoxie importantå, ce are un rol major în aprecierea çansei de supravieÆuire. Tabelul 254-2 prezintå o listå de diverçi agenÆi toxici care produc reacÆii pulmonare acute çi care uneori pun viaÆa în pericol. ToÆi aceçti agenÆi în concentraÆie suficientå s-a demonstrat, cel puÆin pe studiile fåcute la animale, cå afecteazå cåile respiratorii mici çi distrug arhitectura alveolarå, dupå expunere fie acutå, fie cronicå. AnumiÆi agenÆi de acest tip pot fi generaÆi acut în mediu. De exemplu, la arderea unei cantitåÆi de plastic se elibereazå câÆiva compuçi, inclusiv acid cianhidric çi acid clorhidric. → Efectele çi tratamentul afecÆiunilor cauzate de aceste substanÆe toxice sunt discutate în capitolul 391. Pompierii çi victimele unui incendiu prezintå riscul inhalårii fumului, o cauzå importantå, prin frecvenÆa sa, a insuficienÆei cardiorespiratorii acute. Inhalarea fumului omoarå mai multe victime decât o face arsura propriu-ziså. IntoxicaÆia cu monoxid de carbon, împreunå cu hipoxemia rezultatå, pot ameninÆa viaÆa (capitolul 391). Pompierii pot folosi în mod incorect „înnegrirea“ produså de fum pentru a indica gradul combustiei incomplete çi deci nivelul monoxidului de carbon. Folosirea materialelor sintetice (plastic, poliuretan), care prin combustie pot elibera o mare cantitate de alÆi agenÆi toxici, trebuie luatå în considerare la evaluarea victimelor inhalårii de fum. Victimele expuse pot suferi un grad de inflamaÆie a cåilor respiratorii inferioare, similar cu cel observat în expunerile la alte gaze iritante, precum clorul. În cazurile severe, apare edem pulmonar. Pompierii çi victimele pot fi expuçi la fum care conÆine çi alte particule. Efectele semnificative care apar mai tardiv nu sunt asociate clar cu aceastå expunere la diverse particule, cu excepÆia celor legate de producerea unor efecte iritante pe cåile respiratorii superioare; totuçi, a fost demonstratå creçterea reactivitåÆii cåilor respiratorii la pompierii cu repetate inhalåri de fum. CâÆiva agenÆi folosiÆi în producerea materialelor sintetice, precum masele plastice, poliuretanii çi alÆi polimeri, au dus la sensibilizarea muncitorilor respectivi la doze extrem de mici de izocianaÆi, amine aromatice, aldehide. Expunerea repetatå la aceçti agenÆi provoacå la anumiÆi muncitori tuse cronicå cu expectoraÆie, astm sau episoade de subfebrilitate, precum çi alterarea stårii generale. O cale neobiçnuitå de expunere apare în febra vaporilor de polimer. Polimerii, în particular fluorocarbonii, care nu produc reacÆii la temperaturi obiçnuite, se pot transmite de pe mâinile unui muncitor pe Æigårile pe care acesta le fumeazå. Când Æigara este aprinså, polimerul se volatilizeazå çi agentul inhalator genereazå un sindrom caracteristic, constând din febrå, frisoane, alterarea stårii generale çi ocazional un uçor wheezing. Aceeaçi situaÆie apare la muncitorii expuçi la polimeri la temperaturi înalte, în afara fumatului. Sindromul este evident 1583 CAPITOLUL 254 Boli pulmonare determinate de factori de mediu controlat prin igienå la locul de muncå. Un sindrom similar, autolimitat, similar gripei – febra vaporilor de metal – rezultå în urma expunerii acute la vapori de zinc, cupru, magneziu çi câteva metale volatile. Sindromul poate începe la mai multe ore dupå terminarea programului çi reapare în 24 de ore, odatå cu reînceperea expunerii. O anamnezå ocupaÆionalå amånunÆitå face diagnosticul evident. CARCINOGENEZA RESPIRATORIE PRODUSÅ DE FACTORI DE MEDIU Din punct de vedere istoric, clinicienii au recunoscut incidenÆa mai mare a tumorilor maligne asociate cu anumite expuneri din mediu. Când aceste observaÆii sunt legate de anumite situaÆii profesionale, trebuie completate prin studii epidemiologice pe grupuri relativ mari de muncitori activi çi pensionari. De obicei, concentraÆia çi/sau natura exactå a substanÆelor conÆinute în expunerile potenÆiale nu pot fi determinate. Mai rar, posibilitatea ca o substanÆå så aibå un rol etiologic în cancer este susÆinutå de observaÆia cå în anumite situaÆii o tumorå foarte rarå este „epidemicå“ într-un anumit grup. Exemple de acest fel sunt cancerul pulmonar çi de sinus nazal la muncitorii expuçi la nichel, angiosarcoamele hepatice la muncitorii expuçi la clorurå de vinil çi adenocarcinoamele nazale la muncitorii forestieri. Numai în acele cazuri izolate în care s-au fåcut studii pe animale se poate confirma cå un agent suspect este într-adevår carcinogen. De exemplu, bi(clorometil)eterul (BCME) s-a dovedit cå produce tumori la animale çi cancerul pulmonar cu celule în bob de ovåz la oameni. În acest caz particular, utilizarea BCME ca agent intermediar în producerea unui numår de compuçi organici a fost recunoscutå ca producând tumori la animale, relativ concomitent cu folosirea ei în industrie. Pe lîngå expunerea la azbest, alte expuneri profesionale asociate carcinogenezei respiratorii dovedite sau numai presupuse au fost descrise la: acrilonitrit, compuçi cu arsenic, beriliu, (numai în studiile pe animale), BCME, crom, hidrocarburi policiclice (prin cuptoarele de cocs), oxizi de fier, ulei cu izopropil (sinusurile nazale), iperitå, variate minereuri ce conÆin nichel, talc (posibila contaminare cu azbest în mine çi prin måcinare), clorura de vinil, materiale pentru sudurå, lemn (cancerele nazale) çi uraniu. FrecvenÆa mare a cancerului nazal în minele de uraniu ridicå posibilitatea existenÆei unui numår mare de muncitori expuçi la risc prin radiaÆiile la care sunt supuçi. Aceasta se referå nu numai la muncitorii angajaÆi în prelucrarea uraniului, ci çi la cei ce lucreazå în centralele nucleare çi în tot arsenalul nuclear, chiar cei ce lucreazå în mineritul subteran, unde pot fi emiçi derivaÆi de radon la sfårâmarea rocilor.